Pentru tot ce
N-am îndrăznit să fiu
Când Tu ai sădit în mine
Lumina,
Pentru zilele pierdute
În trecut și
Lacrimile lui
« Ce va fi »,
Pentru că uitându-mă
În oglindă
Nu am văzut
Chipul Tău
Și am construit din umbre
Curcubeul,
Pentru că neiubindu-mă
Pe mine
Mi-am trădat aproapele
Și am pedepsit aspru
Acolo unde iertarea Ta
Vindeca,

Pentru că arătând
Cu degetul
Suferința altuia
Mâna mea a uitat
Că e făcută pentru
Mângâiere,
Iartă-mă.

Iartă-mă pentru
Ușurința cu care,
Punând la zid,
Am mitraliat cuvinte
Uitând îceputul,
Iartă-mă chiar și atunci
Când eu nu mă pot ierta
Pentru că m-am pierdut de...
Tine.