Pe mal de zori
când norul alb
deschide pleoapa-n țărm de vis
coboară lin
pe murgul său
în creasta valului promis

Un soare blând
răsare-n noi
cu verile născute-n cer
ne regăsim
adeseori
topindu-ne în ploaia lui prier

Rubine tu
smaralde eu
sorbim petalele de roze-nrourate
un foc nestins
un câmp setos
și-nmugurim cuvinte tandre-n șoapte

În coapse ceasuri
numeri și milenii
se scurg din amfore cu apă vie
sânii mei
în pieptul tău
străpung și-ți sunt, iar tu-mi ești mie

Întorci maree
și-ți aduc păduri
mă văd în ochii tăi zeiță
amanți de foc
în câmp de maci
mă-ntreb de mii de ori: „e cu putință?”