Tu, ți-am spus pe la prânz
În altă parte trupul tău
Odihnă să-și împartă.
Că dacă nu, ți-am spus și-atunci,
Își va găsi mormântul ud
În mizeria de apă.

N-ai ascultat și uite-n duș
Stăm doar noi doi: trup mort și om
Plângând de nefirescul zilei
ce pe-amândoi ne-a înfruntat
flămânzi de spațiu necrozat.

te văd sub spumă. Spre conductă
Se duce trupul tău frumos.
Minune-ai fost, ți-am dat o șansă
Greșeala mea a fost doar teama.
Acum îți simt răceala morții.
Chiar nu puteai s-asculți de mama?