Stătea în mediul lui de făt,
În burta mă-sii ce-l ținea,
Privind de-acol` departe hăt,
La viața ce de-abia-ncepea.

"Dați cât vă lasă inimioara!
(se auzi o voce groasă)
Să nu-mi tremure mânușoara,
Când stați crăcită pe `cea masă."

Fusese martor la tocmeală;
Trei mii de lei, dați fără acte.
Avea, trăind, să înțeleagă,
Că-s uzuri vechi aceste fapte.

La patruzeci de zile-n cap
De când plăti ca să se nască,
Îl duseră la popa-n sat
Să-l spele-n apă creștinească.

Între un scâncet și-un sughiț,
Văzu și-aci pe tatăl lui,
Cum bagă-arginți, pe lângă șliț,
În jebul sfânt al Domnului.

La creșă, ca să prindă-un pat,
Iar se umplură buzunare...
La fel cum de-altfel s-a-ntâmplat
Și-n grădiniță... cu parale!

Înscris boboc în clasa-ntâi
După ce-a uns o secretară,
Ajunse-n pragul BAC-ului
Și-i ceru bani o profesoară.

Școlit fiind, cu banii dați
Și facultatea absolvită,
Era din gașca de bărbați,
Ce își căutau, de zor, ursită!

Și o găsi, și o ceru,
Iar ea-i răspunse că îl vrea,
Și-l ia, de are bani să dea,
La preot, când i-o cununa.

O luă, c-avea vreo două mii
De lei, remunerație grasă,
De la o slujbă ce-o "găsi"
Dând vreo cinci mii de lei... și-o plasă.

Vârî trei galbeni în sutana
Acelui popă, ce i-a zis:
"Vrei repede să-i pui năframa?!
Plătești... fac loc în catastif!"

Plăti... că altfel nu se poate,
Nu-n țara asta jumulită,
Unde n-ai parte de ai carte...
Ai parte doar de-mpingi o mită!

Trecură anii peste el,
Era, de-acuma, bătrâior,
Ieși la pensie... cum altfel...
Dând niște lei pentru un chior.

Stătea în bățul lui de moș
În parc, pe banca ce-l ținea,
Privind, cu ochii lui duioși,
La viața ce se încheia.

Într-o lumină orbitoare
Văzu o poartă poleită,
Înaltă de vreo opt picioare,
Fiind ferecată și păzită.

Urcând pe-o scară plutitoare
Se apropie de stâlpii porții,
Citind, deasupra, la intrare:
"Toți sunt egali în fața morții!"

La poartă ședea Sfântul Petru,
Ce scoase, din mapă, hârtia:
"Di un`, di loc?! Să scrâu în carte..."
"Apăi, io viu din... Șpagania!"

P:)