nimic nu mai contează
de când ne-am despărțit
nici chiar albastrul depărtării
cuprins în necuprins

ce mai pot face în răstimp de vremi
decât să mai culeg un gând
din cercul ce nu se mai închide
la linia de cer cu-n timp

privesc și nu mai văd nimic
decât imaginara ta îmbrățișare
și mă agăț de seri
cu nopțile flămânde-n dimineți

unde-i plecat sărutul de pe sâni
nici nu mai încerc să știu
pe copse plâng trăiri și buze
surprinse-n alt suspin

îmi este dor de zodia pereche
de trupul ei uitat
în brațele singure și stinghere
ce au fost cândva

ultimul meu popas.