stau în așteptarea asta
în dorul ăsta ca într-o mare sărată
și am 10 înotători pe conștiință pentru
că le-am furat darul de a înota doar ca să pot ajunge la tine
mai rapid

artera femurală a întunericului
îmi trece prin piciorul stâng o tai apoi o las a sângera
drumul până la lumină până la divinitate poate acolo am să te simt
ca pe îngerul care a deznodat un punct de întuneric
și m-a găsit înlăuntru

poate inima nu va mai atârna asemeni unui liliac
într-o peșteră a cărnii poate atomii vor roti iar nucleul
în care timpul curge precum cascada Niagara

abia atunci vor ști să privească
speranța încolăcindu-se pe golurile din noi
ca o anacondă înghițindu-și prada