Lume, lume! Blândă lume!
Aduc vești și nu sunt glume!
Trubadurul greieraÈ™,
S-a făcut profesoraș.
Nu mai umblă cu chitara,
Voios, cum făcea el, vara,
Acum este elegant,
Serios și impozant.
Are costum mătăsos,
Papion modern, lucios,
E inteligent, stilat,
Și predă neîncetat!
Dimineața e-n zăvoi,
La un mare mușuroi,
Cu furnicuțe istețe,
Dornice doar să învețe.
Le predă cu așa har,
Căci și un hoinar țânțar,
Făcând larmă, bâzâială,
A rămas cu drag la școală.
Și gândăceii mărunți,
Mulți bogați, alții desculți,
S-au înscris la școala lui.
Omizile din gutui,
Pâș, au coborât sfios,
Au făcut covor pe jos!
Nu mai zic de libelule,
Þepene, de fel fudule,
Au sosit în grupuri, vere,
Parcă-s elicoptiere!
Dar și lăcustele toate,
Unii cred că-s limitate;
Absorb lucruri importante,
Și săritul mai departe.
Să nu credeți că-n zăvoi,
E ca-n bâlciul de la noi.
Liniștea este deplină,
Că e noapte, ori lumină,
Nici șușoteli nu se-aud,
Nu vă mint! Iată-ntr-un dud,
O omidă gârbovită,
Ronțăie și-i auzită.
Profesoru-i încântat,
De toți este lăudat,
Că este maestru mare,
Știe lucruri uimitoare!
.
Voi copii să învățați,
Școala să o adorați,
Să nu râdă vreo furnică,
C-aveți mintea, o mărgică!
Vă știu, sunteți isteței,
Chiar de sunteți mititei,
Pe voi nimeni nu vă-ntrece,
Sunteți buni de nota zece!