Era stăpânită de ceva ce nu bănuia
sub pielea ei se plimba un ins
care-și făcuse sub ea acoperiș.
Inima i-a destăinuit trupului
dar nu s-a întâmplat nimic.

Convinsă de adevărul cuvintelor,
credea în ele,
era sigură că se va întâmpla
un noroc, ori o deznădejde.

Avea încredere în sângele ei
dar îi era frică când se tăia,
capul îl ținea sus, vanitoasă.
Nu se dădea bătută c-una cu două,
un hop de sărit
nu era niciodată prea mare,
se culca pe urechea fidelă
nu așa sigură pe cât de riscantă
și ce era să fie, a fost,
o singurătate în doi.