Și cred în tine puternic și duios,
Așa cum ești: Rău și unduios,
Hapsân și totodată și dăruitor,
Risipitor, dar și stăruitor.

Mâna îmi întind timid spre tine.
Acoperi defectul cu zilele senine,
Te încrunți, ca mai apoi să ierți,
Și pentru bine, iarăși să mă cerți.

Iubim ca doi nebuni, ciudat,
Zilnic ne descompunem în păcat,
Și știm că drumul nostru, greoi,
Va fi măcar împărțit la doi.

Mă îndoi spre tine din trunchi,
Ne așezăm ambii în genunchi,
Și ne rugăm unul spre altul
Ca, subit, să nu se golească patul.

Te iubesc întreg și voinicește,
Crunt, vag, sălbăticește.