Sprijinit de-o buturugă,
Îl doare, ar vrea să plângă.
Dar își spune: "Sunt bărbat,
O lacrimă am scăpat!"
.
Suflă-n degetul lovit.
Unghia s-a-nvinețit,
Căci a nimerit în ea,
Când gardul îl repara.
.
Hei, pe gardul hârbuit,
Nicușor l-a meșterit!
Când măicuța-l va vedea,
Tare mult s-o bucura!
.
El este bărbatu-n casă!
Tata a stat blând, pe masă,
Apoi dus a fost din lume,
În plâns mult și rugăciune.
.
Iar robotește voios,
Smiorcăitu-i de prisos!
Mai aude pe la poartă:
-Bietul, dacă n-are tată...