aștept să plec
uneori simt că mi se termină curgerea
ca pârâului secat
la doar câțiva ani de alergare
printre pietre
jucându-se de-a v-ați ascunselea
cu peștii plecați
în susul râului ce-mi uda buzele
și brațele
curând
se face seară
lumânările plutesc până uită
existența unui coș din nuiele
plin cu merinde
pentru fiecare pește
din când în când mai strălucesc pietrele
prețioase sărutări
ale apei ce mă trezește
din visare
culeg flori de piatră
pentru a le răsădi într-un loc
unde vom fi egali
tăcuți și înțelepți
mai ales că în curând
se trag linii și se adună
minus cu minus
plus cu plus
punct.