SUB STEAG

și au pus talpa cizmei soldățești pe grumazul lor
și au apăsat până a dat sângele
unii au murit suspinând ca puii
alții au scrâșnit din măsele
și au strigat cu ultima putere înecată
în istorie: libertate, triști sunt ochii tăi!

iar locuitorii s-au ascuns
în spatele perdelelor diafane
prin care se vedea realitatea confuz
dar suportabil
iar afară
curajoșii au rămas în soare
cu viermii măcinându-le urechile
pentru a nu mai auzi ceea ce nu era de auzit
și surzi să rămână la dictatura tăcerii

un' doi, un' doi
un' doi, la stânga, marș!