dear terapeuții sunt în vacanță
așa că ce-ar fi să ne trăim naibii viețile
fără rahatul ăla de facebook
teve și tot restu’
prea multă melodramă
spleen, beton și peturi
aruncă-ți hainele
ce dacă un puștan sleit
mă crede expirată
pielea dezmiardă soarele
apa șiroaie pe pântec
dă-i dracu’ pe ăia de la birou
cine ne știe
îs așa tonți că văd doar carcasa
nici pe aia bine
orașul e adormit
îți garantez că nu se prinde
dacă-i furăm niște nopți
aruncă tot, arde
să rămânem de tot dezveliți
doar sângele zvâcnind
noi și vietățile lumii acesteia
crude în lumina dimineții
minunându-ne de vreun albastru desăvârșit
nealterat