Dorm cu luna, stăm cu rândul,
Fiecare-și doarme partea,
Eu merg prima, ea m-așteaptă,
Doarme ea, eu șed cu moartea.
Cerul îmi deschide poarta,
Soarta mi se schimbă-n față.
Ziua se transformă-n noapte,
Noaptea iar în dimineață.
Mă îmbăt cu lumea nouă
Ce-mi apare de sub prapor,
Liniștea mă împresoară-
Gălăgia mi-este martor.
Pare-mi-se, mi-este moartea
Rămășag de viață bună
Străjuită cu mileuri
Și țesută-n piei și lână.
Rogu-mă să-mi fie ăsta
Somn, ca-n fiecare seară.
Eu, să mă îngân cu luna,
Luna să mă mintă iară...