Într-o zi întunecată
De la norii plumburii,
Veni toamna îmbufnată,
Peste dealuri și câmpii.
.
Viile sunt îngrozite,
Suspină îngândurate.
Frunzele sunt arămite,
Vântu' le ia-n zbor, departe!
.
Sus, pe culme-n moÈ› de cer,
Plopul fâșâind tristețe,
Cu o undă de mister,
Zvoni că i-a dat binețe.
.
Florile au prins paloare
Și s-au frânt ca-n reverență,
Și-au șoptit cu-nfrigurare:
-Toamna parcă-i în demență!
.
Cu toane, învolburată,
De cețuri și norii gri,
Se avântă ca turbată,
Peste scaieți pirpirii.
.
I-a sfărmat și-mprăștiat
Sub pantofii de regină,
Și în tină i-a muiat
Alături de rădăcină.
.
Într-un prun, o păsărică,
Ciufulită, arțăgoasă,
Jură pe o rămurică:
-Toamna e o nemiloasă!
.
-Mie-mi zici? sare scorțos
Pițigoiul zgribulit.
Merg să-mi pun un strai pufos,
Guturaiul m-a-nrobit!