adesea lângă plopul cunoscut
poezia soață cuminte așteaptă
lacul singurătății mele de nuferi este
albastru la citit chipul tău oglindește luna
pe deal însereză după cântec de bucium
viața intră smerit în case mărunte în
fața lui dumnezeu luceafărul
coboară în genunchi pentru noi
codrului îi lipsesc păsări somnoroase
arar îi suspină izvorul de oameni
în dungă puf bătut de vânt dorul
risipă face din inima mea
tămâie arde drum de geniu
marea spală lespedea
dorinței tale cuvintele n-au murit
la țărmul ei se-ntorc în file destin
mă face părtașă la toate acestea