Trece inima-mi prin tine
Ca prin umbra ta din umbră...
Doamne, cât amar și chin e
În această toamnă sumbră...!

Nu sunt toamne câtă lume
Gata–i să mi te sfășie
Ca pe-un fir de fum și fum e
Inima-mi, ca o fâșie ...

Frunză sunt pe-o creangă goală,
Luat de vânt adus în calea-ți,
Mă strivi-vei cu sfială,
Eu cu dor jelindu-ți jalea-ți...

Și din ploaia ca de spumă
Strop cu strop m-oi descompune,
Ia-mă-n suflul tău și du-mă
În a inimii-ți genune

Și respiră-mă în tine
Ca pe-un abur de la rouă,
Lumea-n doliu de satin e
Când plângi toamna, mor și plouă...