Refac pe alocuri
indigoul tăcerilor suprapuse prea fin
dantela păstoasă o simt ca plasa
uitată în joacă cu fluturi răniți între ei
de la zborul prea scurt

caut locul știut ca un melc dalian
printre pietre îndelung șlefuite odihna
în imperii de fraze alianțe de semne sonore
sau oase albastre în vârf de peniță rodesc
din nesomn printre nori rădăcinile
apoi trunchiul cu ramuri în formă
de azime moi
răscolind glacial paradisul globul începe să ningă
fluturi în hoarde suprimă teroarea hârtiei
îi mistuie albul silabe cuvinte idei

atârnă de pleoape polenul sau gramul de apă
mi-e sete clipesc sarea din ele o gust
și ascult în ecou limba ploilor
a tăcerilor îngerii
a uimirilor
șoptind
în parabole

"Bucurați-vă"!