de frică și spaimă
au fost cuprinși ochii mulțimii din ținutul barbar
iviți precum cârtițe din argila stearpă
după al treilea cântat al cocoșului

o mulțime de mâini s-au împreunat
să îmbrățișeze potirul
ca sângele să nu picure
în stropi triști peste ochii lor
ci peste frunze de ferigi și urzici

iată, mă așez și eu
lângă această ferigă
și lângă aceste urzici
precum într-o groapă de mormânt
și-o mulțime de mâini
cu tăciuni între degete
fumegă peste trupul meu
îmbuibat de lumină