Sunt pregătit, am totul lângă mine,
Năframa bunicii cu miros de blândețe,
E plină de vorbe stinghere, carnale,
Și lacrimi păstrate pentu a da binețe,
Cerneala o iau dureroasă, din rănile tale.

Carafa ce mama a pus-o pe masă e plină,
Pe toartă îi simt încă a ei mână caldă,
I-aud în priviri, îndemnul tăcut de părinte,
,,Băiete, să scrii poezii înmuiate în lavă,
Strecoară-le-ncet cănd sunt adormite.

Ceva mă oprește și-mi tulbură mintea,
Regretul de stâncă oprește-al meu val,
Să pot să lovesc iar țărmul tău, mândră,
Să pot poezia s-o pun pe-al tău mal,
Cu a ta rugăciune omoară-a mea hidră
Și-ntoarce speranței clepsidra.