Azi s-a făcut deodată mult prea frig
Prin țesătura norilor, ce s-au trezit la viață
Răsare chior un soare mult prea mic
Un astru muribund, înfofolit în ceață.

În dimineața care se naște prea târziu
În lumea fără vară, în care stă să plouă,
Se-așterne peste fire, ca un lințoliu viu
Pe ofilite frunze un pic prea multă rouă

În vântul tot mai tare, ce crește val cu val,
Cresc piruete ample de frunze tot mai moarte
Ce vin și care pleacă, într-un frenetic bal,
Pe cât de ofilite, pe-atât de colorate