să-mi duc mâna la obraji
și să-mi ating degetele cu limba
să simt sarea de același gust
cu durerea care-a stârnit-o
să ratez ore bune pe străzile unde
merg oameni ca mine
și port în ei poate aceleași prăpastii
alunecând pe o hartă
precisă a inimii
să ratez totul cu obstinație
când golul colțuros mă umple
până la gât