mă ridic pe vârfuri dincolo de maidanez
muntele de aur se face mic
maidanezu’ scapă
aleargă prin bibliotecă în urma lui cărțile
se deschid automat la pagina treiștrei

zi treiștrei îmi spunea tanti doctoru’
după care scria pe rețetă
penicilină injectabil mă trezeam dimineața la șapte fix
o asistentă acum la pensie ștergea cu grijă
seringa din sticlă și metal
așa cum sunt clădirile astăzi când soarele bate în geamurile fumurii oamenilor li se injectează în suflete
ideea de bine
la nicio pagină treiștrei nu găsești cuvântul ăsta
dar cine să mai umble prin bibliotecă

seri cu semințe prăjite și ritm
la kilu’ de aur un câne

treiștrei avea când au rupt ăștia istoria în două
și au prins-o laolaltă strâmb în piroane
de fiecare dată mă întorc acolo mirat