Nu mai am nimic de spus, sunt doar tăcut,
De o tăcere ce doare liniștea din mine,
Am obosit să te aștept, aici am refăcut
În liniștea tăcută, dreptul meu la tine.

Am adunat săruturile date în fiecare zi
Și am scăzut pe cele de la tine noaptea,
Așa am înțeles de ce de mine te ascunzi
Și nu-ți mai simt din gura calda, șoapta.

Apoi, cu ochi-nchiși am lăsat ploaia rece
Și mii de mustrări să-mi biciuiască chipul,
Pedeapsa mea o vreau și nu o las să plece,
Așa voi reuși să-mi înviez iubito visul.

Am cerut vântului să mă ajute, să-mi aducă
Înapoi fiorul ce-l simțeam când mă chemai,
Chiar de eram pe cer, în mare sau pe luncă,
Eram mereu prezent în orice univers voiai.

Ochii închid și buzele le mușc până la sânge,
În gustul lui sărat să-ți simt iar lacrima,
Acum, pe piep doar umbra ta imi plânge,
Degeaba strig, nu ești,si nu te pot chema.