Am început să uit, să pierd din minte,
ca dintr-o pungă veche, prin spărtură,
nume de țânc și chiar de barbă sură,
ce javră e sau nu e președinte,

în care anotimp avem căldură
și-n care vin zăpezi să ne alinte,
cine mi-a pus o lume înainte,
ce prost mi-a dat cu primul pumn în gură,

când am ajuns bărbat, prin care școală
am mai trecut, la ce întâi bairam
m-am îmbătat ca oaia provensală,

când m-am născut, când te-ai născut, când ne-am.
Deci, asta e, iubito... doar o boală
și cine ești, mă iartă, habar n-am…