din cerul de vreme albastră
atrag întrebări simple
despre viață
de exemplu e dureros de frumoasă
cu simpli picuri de rouă
și buze roșii
pe ochii nopților
rămâne seara uitată lângă coapsele verilor
mimez întrebări
așteptând răspunsuri
de unde
sau de când ne cunoaștem
trupul
dar mai ales sufletul
poate niciodată nu vom ști
cât de mult ne iubim
dar ce mai înseamnă o noapte
când știm cum plânge iarba
după roua dimineților
aproape
atât de departe atingerea pernei din vise
plutește peste timp
fiecare într-o altă poveste
nu-i a firului firav de iarbă
niciodată
dar nici a unei picături de rouă
poate rămân amândoi
dincoace de fereastră
dincolo de om.