nu poți scrie poezie în Cuba.
cu arborii ei maiestuoși, Cuba respiră o viață prea elementară pentru a admite poezia.
Poezia are întotdeauna nevoie de resturi de viață de pe urma festinelor nesfârșit triumfale.
Bucățile prea mari de viață fac poezia impracticabilă
tocmai datorită excesivei lor coerențe.
Poezia are nevoie de caleidoscopica dezlânare
care vine din expunerea prea îndelungată la soare
în Cuba însă tocmai prezența aproape neîntreruptă a soarelui face poezia irecuperabil tristă.
poezia poate rezista în cazuri cu totul excepționale tristeții,
dar în nici un caz unei tristeți copleșitoare,
în fața căreia poezia se sfiește brusc și se abandonează în muțenie.
în Cuba tocmai de aceea nu există păsări și nici pălării de soare.