Am obosit de când tot studiez,
Dar nu-i nimic, de-acuma trag speranță
Să uit de teme, să mă relaxez,
C-o săptămână voi avea vacanță!

Când e de învățat, învăț cu zel
Și sunt capabil chiar de performanță,
Dar simt nevoia să mă joc nițel,
Să mă distrez, doar de-aia e vacanță!

Dar, vai, mă bântuie un vis cumplit
Și-l tot alung... Visez, cu siguranță...
Sau, poate, nu... Acum m-am lămurit
Că nu-i un vis! Am teme de vacanță!

Ei, nu-s chiar multe... cincizeci de probleme
Și opt lecturi de mare importanță,
Pe care, dacă-s chibzuit, am vreme
Să le rezolv, cât încă e vacanță.

Lucrez cu spor, din zori și până-n seară,
Fac doar o pauză, pentru ambianță,
Privind pe geam, la puștii ce, pe-afară,
Inconștienți, se joacă, în vacanță.

Auzi, să bată mingea pe alei,
Să nu învețe!... Câtă ignoranță!
Dar lasă, numai, c-or să vadă ei
Ce-nseamnă să pierzi timpul, în vacanță!

Mă-ntorc la teme, iute, căci mai am
Povestea necitită ieri, restanță,
Deci, nu e vreme de privit pe geam,
Ci de citit lectura de vacanță.

Sper sarcinilor să le vin de hac,
Iar, dacă nu, în ultimă instanță,
Renunț chiar și la somn și tot le fac.
Sunt odihnit, oricum, că e vacanță!

Am reușit! Chiar tot am terminat
Și, dacă pun acuma în balanță,
Cât m-am jucat și cât am studiat,
Mă-ntreb, retoric: „Am avut vacanță?”

Începe școala, eu sunt pregătit,
Sunt vesel, viguros precum o zdreanță,
Iar doamna-mi spune: „Bine ai venit!
Te-ai relaxat, copile, în vacanță?”