Ne descotorosim de obiceiurile proaste,
punem pansament pe rană,
misterul se destăinuie.

O pisică îți taie calea,
subconștientul trezit lucrează,
apare nedumerirea
de ce voința nu intră-n acțiune.

Un cuvânt de îmbărbătare
întărește șansa în care crezi,
literele se zidesc aidoma pietrelor în zid
până ce cuvintele formează castelul
la poarta căruia dorm poeții.

In continuare e strada spre gară
cu cârciumi și spelunci sordide
și bețivi cu pretenții de boemă.
Durerea și sărăcia curg uzate ca uleiul
pe caldarâm în gropi.
Noaptea se apropie ca o bătrână țigancă
pufăind o țigare ieftină.
Pâcla cenușie din tine
iese din piele prin toți porii,
nervi veninoși te invadează,
incertitudinea te găsește gol,
părăsit pe un drum
fără întoarcere.