Mireasa moartă zace lângă patul meu,
Și dâre de lacrimi se scurg pe podea.
Ea zace și mă plânge,
Mi se roagă,
Scârțâind parcă din toate încheieturile.

Mireasa moartă mi-e umbră pe stradă,
și toți o pot vedea prin mine.
sunt oglinda ei, și când vrea să urle,
Urlă prin gâtul și cu vocea mea.

Mireasa moartă își caută un mire
Prin așternuturi vechi sau prin sertare,
Și-l caută de ani de zile
și parcă niciunul nu e cum și-ar dori.
Unul e prea strâmb, iar altul mult mai prea drept,
unul prea viu, celălalt, prea mort.

Mireasa moartă îmi cotrobăie prin suflet,
încercând să-mi fure, în ultimă instanță,
vreo umbră de bărbat de acolo.
Și, caută mireasă și leșină,
Căci mire n-are, nici viață n-are,
Și genele-și pleacă, și adoarme subit,
Stând contenită în patul meu de cuie,
obosită și stricată de căutări,
Adoarme și moare din nou.