Am să mă-nfig în toamna asta și-am să-mi las
Plăselele pe-afară, să-nverzească...
Proptit în coada iernii, calul de pripas
Mustul zăpezii când va fi să-l pască

Îmi va șopti pe lamă visul nevisat
Iar frunza zăvorâtă-n mugur, caldă,
Cu muchea va tăia până-n zăplaz de sat
cerul cu nori topind a iernii haldă,

În ciocul negru de cocor, un cer senin
Tivit cu soare și cu iarbă nouă
Va atârna iubirea nouă cu venin
Și pe sub ea visarea de sub rouă.