Stau admirând la fereastră banii ce la vale curg
Și uitându-mă la ei, ochii pe geam mi se scurg.
Nu mai este gram de soare, mâinile-mi îngheață iar,
Nici nu mă mir că dolarii nu mai vor ca să stea în buzunar.

Prin troiene de zăpadă, oamenii abia-și fac loc
Cu atâta bucurie că nu au lemne de foc.
Vin din nou ca să colinde cu facturile în mână
Fără ca să mai aștepte să treacă vreo săptămână.

La cât de mult mi se cere,nu mai dau și nu mai vreau
Decât cu paharu-n mână să mă vadă toți cum beau.
Să muncesc nu îmi mai place fiindcă nu vreau să plătesc
Și de mă gândesc mai bine de azi nici nu mai iubesc.

Cât de prost să fii pe lume să dai bani să faci efort
Mai ales când ți se cere dar nu se numește sport?
ÃŽn final evaziunea devine ceva normal
Și n-o să mai ieși din casă de nu ai dosar penal.