Un soare dulce se arată
În orizontul umed
Din care scurg, ca altadată
O lacrimă, să cuget...




Þin un fir de iarbă-n palmă
Și zăresc un univers
Din glasul fin, 'nodat în salbă
Să-mi răsucesc un vers;




Geamăna se leagănă în vânt,
Sub glas de păsărele,
Iar iedera, ingână, lăcrimând,
Durerea vieții mele;




Ah, cum se 'mestecă nuanțe
Din ceață, pe sub nori vioi,
Ofrande, tainice romanțe,
Cu viață, prin copacii goi!




Ce glasuri dulci, îmi tremură
Din larma dimineții,
Popasuri de-mi tot susură
Izvoare, bătrâneții!..




Și zac în mine muguri vii,
Sclipind prin soare îndulcit,
Să fac un leagăn, glas naturii,
Iubind tăcerea, în sfârșit...



ˆTh3Mirr0r