poemul acesta
are încheieturi crestate
priviri arse de atâta lumină
buze vineții

înfrigurat
părăsit
pustiu

poemul acesta
așteaptă să fie scris cu sânge
pe o piele mai albă
decât pergamentul obrazului
pleznit de biciul neîndurător
al trădărilor târzii

sufletul haituit de neliniști
tace adânc
sugrumat
ca și cum cineva tocmai ar fi murit
pe marginea lui
fără o ultimă dorință

câți murim pe dinăuntru
răsuciți în jurul unei dureri nerostite
câte poeme rămân nescrise
pentru că poetul a murit schingiuit
de propriile cuvinte...

bumerang mortal

literele cu ochi însângerați
se întorc
prind inima în colți ascuțiți
sfâșie
apoi ucid

nimeni nu moare calm sub tăiș