Dintre norii călători,
Îmi ating deodată strune,
De-mi alint privighetori
Și îndată, să se-adune.




Veste mare, le-am adus,
Susurându-le în vers
Fiecare notă-n plus
Și iubindu-le ades!




Cât mă bucur, să le simt
Așternute-n palmă,
Să le scutur, în alint
Nori, sub vocea-mi calmă!




Șapte note fermecate
Înfășoară prin izvoare
Șoapte-n vreme adunate
De-o ușoară întristare;




Nouă strune în zăvoare
Tot își legănau ades
Voci să sune la vâltoare,
Când se sărutau în vers;




Însă norii, călătorii,
Își amestecă în spume,
Prin memorii, glasul florii,
Când îl spintecă-ntre strune...




Ah, iar îi scald, cu patimi,
Foc din dragonul fericirii,
Ca un smarald, sub lacrimi,
Și loc în leagănul iubirii...




ˆTh3Mirr0r