cu magiun pe pâine
văd până peste masă
ochiul mai departe
singur
cu lacrimi mari
cu lacrimi pline

cu ele văd până peste golful Persic
ah
nu vrea nimeni să-l vadă

da
cu lacrima cea nouă
văd și mai departe
peste toată Veneția

piciorul cel plin de pantof și pas voluntar
calcă peste insula cea gravidă de moarte

lacrima nou nouță
ajunge la Lido pleacă cu vântul dintre maluri
trece de cimitire de faruri

englezul merge printre pereții gri
așteaptă un semn numai
venețianul își cântă mortul între apă și mal

data viitoare îmi pun ochelarii