oasele s-au albit și-au devenit pământ
carnea a făcut dragoste cu pământul și i-a născut fii
de țărână tânără
sângele s-a făcut metal ascuțit și a tăiat pământul
până la pământ
și îngerul s-a bucurat
încă un om din regimentul lui încă unul
a devenit pământ
numai cuvintele și-au ținut respirația
osul carnea și sângele
și-au început să încolțească
unul câte unul
unul lângă unul
iarba este cuvântul cu coaste de dor
ieșit la păscut de rouă
copacul este cuvântul cu degetele
care mângâie păsări
grâul este cuvântul cu sânge albastru
galopând printre fluturi
și vântul vântul
e o respirație de cuvinte care tremură
plopii

nu înțelegeți
cuvintele acestea care vorbesc într-o altă limbă
pe care nici îngerul n-o înțelege