M-ai intrebat în vis să spun ce-aș vrea să fiu,
Și tot în vis, eu îți răspund Bărbosule, nu știu,
Eu nu sunt fiu de dac, într-un cojoc de oaie,
Ce își jertfea copiii pentru un strop de ploaie.

Să spun unde aș vrea sau ce aș vrea să fiu,
Să spulber cu dorinți destinul rău și viu,
La ce mi-ar folosi când eu acum o am pe ea,
Ce pot să vreau, ce poate-un muritor să vrea.

Ai încercat mereu să îți bagi sfânta barbă,
Rânjind în gelozia ta de sus, eternă, oarbă,
Rămâi acolo-ți spun, de vrei să fii etern,
De nu, îți jur că barba-n vis am să ți-o cern.

Eu, frica razelor de soare sau de luna
Nu am avut, mă apără iubirea mea nebună,
Deci, sfatul meu bătrâne,cu fumuri de poet,
Rămâi nemuritor, în vis eu sunt profet.