Uneori
visele vin și rămân
desene pe cuburi, cu tentă oranj,
răsturnate în somn la ultima cântare
a cocoșilor

note grave
compun simfonii pe coarde de luth
printre țurțuri năvoade deșiră albastrul
sfârșesc declinări și verbe îmbin
pendulând între lumi ca un lotus

fantasme banale diforme sau reci
se-nvolbură invers în apele nopții
scufundările cu ele aduc minuscule puncte
transparente sau mate și visul se-nfoaie
se-nchide ca ultimul ochi pe-aripi
de păun

în ghioluri șheitanii rămân tăcuți spectatori
pe gheața subțire făclieri recompun visul meu
simt desenul sub tălpi și dreptele unghiuri
ca prin pâslă mă mișc treapta psalmilor urc
pe o scară de cuburi până-n vârf de solee
făptura de fum inundă in braille artere și vene
topind împietririle până la glezne până la mijloc
până la umeri

din alt univers dirijabile albe iau chipul ideii
vocalelor consoanelor urzite cu fir răsucit
când uit mă găsești jumătate în lume
jumătate în vis luminat de
cuvânt