... ca un copil pedepsit
se joacă în balconul pustiu
cu un balon rămas încă
un pic umflat
de la ultima aniversare

prin fereastra deschisă
mi-l aruncă în camera aerisită
să-mi dea de gândit la vremuri
când eram cu capul în nori
îndrăgostit lulea

răscolește toate frunzele
în mintea mea

trag picioarele alene și las
în urma mea cărări nebătătorite
sunt singurul care
și doar o dată le-a călcat
nepăsător

îmi răvășește confuz pletele
nu-s eu pomul ce-i stă în cale
de-i place lui joaca
și mie îmi place
îmi mângâie creștetul

barba…
sufletul…

cine altul