Când nu ai nimic a spune
Dar vrei să te bagi în seamă
Când ai și un bun renume
E mai bine să n-ai grabă.
Căci ea vorba zisă-n vânt, fără pic de legământ
Poate arde și ucide, dar poate și cândva râde
Căci se tot spune prin lume, că mai bine stai a spune
Tot tăcere pe-nțeles, când ai doar un interes
De a fi pe plac la cel, ce a fost al tău cu zel
De a fi când nu mai poți, doar o lacrimă la porți
Pe care le-ai tot închis, cândva tot era deschis
Și vor fi doar zăvorâte, chiar de vei străbate munte
Căci ea valea a ajuns, o prăpastie cu dus
La întoarcere fiind, două urme, în rest nimic
La sfârșit de lume mută, ce stă doar și te ascultă.
Epilog:
Se tot spune că se poate
A fi tu și după moarte
Se tot spune că din toate
Câte vor fi întâmplate
Ori apui la răsărit
Ori răsari la asfințit.