ne iubeam într-o limbă perfectă
cât vedeam cu ochii numai salivă
ce înghesuială
mușcam din apus cu poftă, ca dintr-un măr mult prea copt
tu îmi spuneai că sunt frumoasă
eu nu mă vedeam, mergeam așa…
cu burta mare, ca o floarea soarelui
cerșind o sămânță de iubire
s’apoi s-a rupt apa , podul palmei
a venit potopul
și-a țipat
a fost prins în aer de moașa comunală
o blondă purie, ușor crăcănată, cu pretenții de fată mare
l-a trosnit pe spate și i-a urat “bun venit”
după care ne-am ușurat cu toții