Ar însemna să locuiesc în camera ta, undeva pe covor, pe marginea patului
Când te-ai trezi dimineața să înghesui în mine jumătatea ta de ființă
Rămasă afară, jumătatea ta de viață pe care trebuie să ți-o trăiesc eu
Indiferent unde merg, la serviciu, la piață, să am acolo de-un rest, de-un taxi
De-o inimă nouă pe care s-o duc cu mine ca pe un copil la grădiniță
Să fiu iubita ta ar trebui dimineața pâș, pâș, să ies de sub cămașa ta
Ca un soare dintre pagini, să luminez prin șifonier după o piele nouă
Ca o lanternă prinsă de stern, așa cum poartă minerii, să străbați întunerciul
Cu mâna mea, așa fac iubitele, stau cocoțate pe iceberguri de plăcere
Se-aruncă de la etaj să salveze/saliveze amintirile luate de apă, apă la pupă, apă la pupă
Dorm desculță-n visul tău ca-ntr-un cuib de rândunici, ce faci azi?
Habar n-am! Se întunecă, nici câine, nici lup, să fiu iubita ta ar însemana
Să fiu o locuință mică-mică, din acelea care se mulează pe corp
Cu pereții lăptoși din care să bei zilnic până la fund, iubita ca un uter de mamă
Și-n acest habitat dependent de foaia albă să ne împrumutăm
Caractere, particularități, membre inferioare, așa fac iubitele
Te duc în călătorii unde oamenii sunt mai buni și cuvintele țin de foame
Unde am sta față-n față să ne privim ca două animale rătăcite de turmă
Noaptea cu tine îmi va albi măduva metaforelor care stau prinse
De spatele meu ca vertebrele pe un schelet de șoim, uite, uite
Un pescăruș s-a așezat pe o macara între blocuri, cred că ne-a văzut