Momentul

Chipurile voastre în ochii mei sunt reci
Suflete adormite suflate în ritmuri seci,
Umblători prin lume fără un scop anume
Mișunați în sensuri anoste dupa ținte sure.
Spume de materie, schele încarnate fără minte clară,
Sunteți oameni goi de viață triști în fiecare seară.
Nu vă e oare teamă că așa veți fi mereu
Uitați de toți în toate și închiși în al vostru Eu ?
Nu ieșiți în față niciodată de prea mult așteptat
Vânați momentul ca și cum el ar fi un dat.
Vedeți voi … momentul este viața ce ține sufletul treaz,
Spontan ca o creație ce naște din nimic
Măreț ca o statuie a veșnicului timp
Vă așteaptă …
Si totuși la un moment dat
Vă va trezi din eroarea în care v-ați culcat.
Și cand o să simțiți clipa în care vă cuprinde
Veți trăi beția momentului ferice.

Karol