S-au convenit: tema "Părinți (mamă, tată)", titlul "Fiul risipitor" și versul de plecare: "Sunt, mamă, fiu risipitor".
În rest, autorii au scris independent, fără a se consulta.


Sunt, mamă, fiu risipitor;
mi-am risipit și dragostea și anii.
Am bătut pe la toate ușile inimilor;
nimeni nu-i acasă.
Uscate sunt buzele mele
de arșița atâtor nesăruturi.
Am plecat cu aripi de-acasă,
m-am hrănit cu visuri;
acum mi-au rămas numai roșcove.

Uneori, seara, îmi amintesc
apusurile pe după dealul nostru.
Ah, mamă,
a fost o vreme când vedeam numai răsăritul.

Tu ce mai faci?
Lacrimile tale sunt la fel de sărate,
la fel de tăcute
ca inima mea bătând
pentr-o dragoste nemărturisită?

Mă voi întoarce, mamă,
dar nu-ți vei mai recunoaște fiul.
Sunt atât de bătrân, mamă
și port în inimă ca-ntr-o raniță
cenușa înstrăinărilor.

Să nu-i spui
să nu-i spui tatei să taie vițelul cel îngrășat!
Fă numai focul în odaie;
mi-e dor să văd lumina flăcărilor
cum joacă pe pereții albi
văruiți de tine înainte de Paști.
Nici să nu
nici să nu tocmească lăutari
- ce folos? –
Vreau numai să-ți aud ție cântecul
acela pe care mi-l cântai când eram în leagăn.

Așa să faci!
Așteaptă-ți, mamă, fiul risipitor,
căci el se va întoarce…
… într-o zi.


Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 13 martie 2014


Sunt, mamă, fiu risipitor
te aud și te văd de peste mări și țări
îți trimit vederi din colțurile lumii
cu scris mărunțel, ca să încapă mult
M-am îndepărtat, mamă, și abia acum
te simt mai aproape
te văd într-o lumină caldă, crepusculară
necăjită că ne-am împrăștiat, că ceva nu e bine
cum ne uităm la fotografii înrămate

Sunt, tată, fiu risipitor
ca lăcustele au trecut peste mine anii
conștiința mea spălată în ropote de ploaie
e mai curată ca niciodată
„Fii bărbat” – ziceai tu – „O să fie bine”
și a fost, și este
Așa că nu tăia încă vițelul cel gras
abia am mers jumătate de secol
și mai pot merge
și mai pot face lucruri minunate

Marius STAN
Washington DC, 13 martie 2014