Vai, dar ce gătit ești astăzi,
În ziua cea mai de pe urmă !
Astăzi ne încheiem socotelile cu viața,
și le începem pe cele cu a doua viață.
Și , vai, ce gătită sunt și eu,
în ziua cea mai de pe urmă !
Ce bine-mi șade în rochia albă, de dantelă.
Toți rămân uitați în încăpere,
pe lângă frumusețea noastră tinerească.
Și Preotul începe să îndruge,
iar noi stăm cu ochii-nchisi ,
de emoție sau nu,
înconjurați de nași și bocitoare.
Plecăm apoi, agale, spre locul cu muzică,
urmați amândoi de alaiuri de oameni.
Uite, iubite, mamele noastre plâng !
Dacă n-am fi așa fericiți ( sau nu) , gătiți și ocupați,
le-am alina noi cumva suferința
sau bucuria.
Și acum, spune-mi soțule,
e aceasta nuntă
sau moarte ne este?