într-o zi am strâns atât de tare pleoapele
că toate întâmplările din viața mea
au pocnit ca niște semințe de bostan
mai puțin imaginea ta
care a devenit planetă

sunteți locuibilă am întrebat
da
dacă vrei putem ieși mâine la o cafea
sau vedem noi ce facem

și
până mâine ce fac știți
eu nu am pe nimeni
care să mă ducă încolo încoace
prin univers
mă rog
să aibă grijă de mine

fie
cum spui tu
și ai început să mă inspiri