S-a așternut toamna peste iubirea mea
Și bruma deznădejdii se așterne crunt.
Cad frunzele speranței și cade ploaia grea,
Visurile mor spulberate de vânt.

Ce toamnă timpurie... Ce devreme
Se duse vara fericirii in pustiu...
Frumoasă vară... Amintirea cerne
Lacrimi sângerânde... Și-i târziu...

Curând va veni iarna și peste tot va-ntinde
Nămeți de dulci amare amintiri.
Va răsări o Stea și vor cânta colinde
Suflete rătăcite de tainice simțiri.

Dar apoi primăvara se va-ndura de mine!
Și-mi va planta în suflet un ghiocel de dor,
Vor crește muguri de speranță pe coline
Și liniștea se va întinde ca un blând covor.