Picioarele desculțe se urmăreau unul pe celălalt
cu degetele sângerânde lovite de pietre.
Drumul dădea în gropi de râs,
i se înfundau șanturile pe margini
spre bucuria ploilor nărăvașe
care-l traversau de-a valma
de înjurau țăranii cu năduf primarul.

În sat s-a terminat totuși un pod,
după mulți ani de trecere prin apă
a venit prima furtună mare
și unul dintre capete a căzut la datorie,
de la primărie n-a alunecat nimeni pe scări.

Se uită totul între două alegeri,
în preajma lor
după efortul de a se pune în mișcare
toate sursele de orice natură
pentru a fi dăruite
în folosul comunității,
ai putea crede că trebuie să fie mai dese.

Măi, să fie!