Ce trist
se tânguia un pescăruș
solitar
trubadur cu un arcuș dogit
hai-hui cutreierând Golful Francez
părea să-i strige pe ai lui.

Din balconul în care
o mușcată se ofilea într-o glastră
zboru-i priveam nedumerit.

De ce-ar fi trist
când are orizontul la o bătaie de aripă
când marea întreagă
i se așterne la picioare
și nu-l încearcă nicio gripă?

Pe când el
se avântă
și despică soarele-n două
tu, poet nătâng,
tu stai și-ți sufli nasul în batistă
privind cu jind la îndepărtatele vapoare
stai și te conversezi
cu o mușcată

Privind atunci la biata floare
îmi părea c-ar vrea și ea
să se arunce
în valuri doar atât
cât să-și înmoaie
petalele
și să le curețe de praf